•Ti-am spus vreodata ca ma iubesti?•

Scenariu si Regia – Puiu Jipa
Cu – Diana Vlase; Lacramioara Brecea

Piesa este un dialog intre sperantele trecutului si realitatea vremelnica a prezentului.

Cele doua personaje de pe scena sunt unul si acelasi, dar peste care timpul si-a asezat valul... De cate ori privim in urma la noi insine, nu ne vedem chipul cu claritate? Fotografiile produc doar nostalgie. Sperantele momentului din trecut nu mai seamana deloc cu ce suntem acum. Asa cum viitorul poate fi imprevizibil, trecutul este deformat de propriul nostru mod de a ne aminti. Actorul, la inceput de drum, are niste idealuri, sperante precise: voi fi adevarat, sincer, perfect credibil in tot ceea ce voi face, in tot ceea ce voi fi vazut. Cu trecerea timpului, desi toate acestea nu se schimba, perceptia asupra lor capata alte valente deoarece capata experienta scenica si de viata, fiind depuse coroane funerare la comanda online in Bucuresti


•Josephine, inca o tarfa trista•

Scenariu si regia – Diana Vlase
Cu - Anca Ionilett si Dan Ursu / George Hodor

"Buna, eu sunt Ioana, dar tu poti sa imi spui Josephine. Josephine, ce nume de tarfa... Hai radeti!
Apoi spune-mi, cum ar fi fost daca lucrurile ar fi decurs altfel? Da... macar unul dintre noi ar fi fost fericit..."

"Josephine, inca o tarfa trista" e o povestea unei prostituate. A unei femei care a ales sa vanda placere, din simpla idee ca asa poate va gasi fericirea.

Josephine e produsul societatii in care traieste, in care oamenii poarta masti si se ascund dupa paravane.

Piesa e interzisa, prin limbaj si mimarea intr-un mod explicit a actolor sexuale persoanelor sub 18 ani.


•ANUNT: Vand Femei•

Scenariu si regia – Diana Vlase
Cu – Diana Vlase, Alina Paltineanu; Alin Gheorghisan, Dan Ursu

Numele personajelor sunt reprezentative pentru ideea pe care autoarea incearca sa o sugereze. Ana (personajul principal) este un nume comun, putand astfel sa se identifice usor cu privitorul; la fel si Andrei, cel care o seduce si apoi o vinde, folosindu-se de un alias nu doar pentru a se proteja, ci pentru a castiga increderea viitoarei sale victime. La fel ca in cazul Anei, Mama si Tatal acesteia nu au nume proprii, pentru ca se pot regasi in fiecare dintre spectatori. Semnificatia numelui “Marta”, matroana, sta in legatura cu substantivul arameean care ar putea fi tradus in romana ca ”doamna” sau “stapana”.

Fara sa stie unde se afla, Ana se trezeste sub supravegherea unei straine, Marta, care nu ii spune decat ca nu o poate lasa sa plece, dar ca vrea sa ii fie prietena. Brusc, in acelasi decor, dar intr-un alt timp si spatiu, apare, dupa heblu, mama Anei - Marta in dublu rol - recitand (in alte cuvinte) acelasi discurs rostit de matroana mai devreme. Ideea de dublu rol este foarte ofertanta, Mama identificand-se astfel cu usurinta, prin gesturi si replici, cu personajul care incearca sa castige increderea Anei, nu pentru a profita de ea, ci pentru a descoperi secretele acesteia.

Contemporaneitatea piesei nu rezulta doar din realismul sau evident, prin tratarea unui subiect ancorat puternic in cotidian, ci si din cursivitatea replicilor si acuratetea dialogului. Mesajul este unul evident, transant si lipsit de orice ambiguitate: “un Andrei poate sa treaca zilnic pe langa tine, nu deveni o bucata dintr-un anunt”.


•Mi-e frica, mama!•

Scenariu si regia – Diana Vlase
Cu – Diana Vlase, Dan Ursu, Alin Gheorghisan

Aceasta noua incercare a Teatrului Nou poate fi sintetizata in urma lasata de pensula unui pictor, dupa ce a vizitat realul si irealul.

Personajul principal este Tudor, cel pe care spectatorul il gaseste in camera lui de spital vorbind cu Olimpius, rodul pur al imaginatiei sale dar si motivul pentru care e inchis de 5 ani intr-un spital de psihiatrie. Si, paradoxal, prietenul sau fidel, care il fereste de intunericul din seara tragica in care, copil fiind, Tudor isi pierde parintii intr-un accident de masina.

Cei doi joaca jocuri copilaresti, Olimpius recita, spune povesti, devine un adevarat tutore pentru Tudor, care nu il vede drept ceea ce este, un Lucifer nascut din propia-i teama. Legatura intre cei doi devine atat de puternica incat e imposibil sa-ti dai seama cine domina pe cine.

Pierdut intr-o lume a sa, in care cea care are grija de el, asistenta Elena Voicu, ii este iubita si in care parintii sunt inca vii, Tudor crede cu tarie in existenta lui Olimpius.

Momentele de obiectivism si cele de subiectivism se impletesc pana intr-acolo incat spectatorul ajunge sa le confunde, cele trei persoanje purtand dialoguri halucinante, pana la momentul in care Elena se revolta si ii spune adevarul lui Tudor.

Dincolo de chipurile oamenilor se ascund gandurile lor, dincolo de gandurile lor se ascund temerile si dincolo de temeri, incapacitatea de a aduce un vis in realitate. Aparent povestea unui nebun, "Mi-e frica, mama" este povestea viselor, a fantasmelor si a nebuloaselor ce traiesc in universul ideilor noastre.


•Tango•

Scenariu si regia – Diana Vlase
Cu - Diana Vlase, Dan Ursu, Alin Gheorghisan

"Tango" e prima piesa aparuta sub semnatura Diana Vlase, abordand subiecte considerate tabu, cu o larga simbolistica.

Cele trei personaje, nu au un nume propriu, nu identitatea lor fiind importanta, ci mai degraba modul lor de a gandi si a actiona.

Se spune ca uneori,dansul poate vorbi,poate spune o poveste, de dragoste, care te lasa la sfarsit cu un gol in stomac.. Iubirea este singura care scuza totul. Care motiveaza crima si sacrificiul.

Spectatorului i se prezinta pe rand, drama fiecaruia dintre personaje: o femeie care se refugiaza in bautura pentru a scuza un sot absent, un frate persecutat constant de lumea in care traieste,doar pentru ca a ales sa fie "altfel", un barbat care se ascunde in spatele sotiei lui pentru a nu se descoperi asa cum este cu adevarat.

Tensiunea creste pe tot parcursul piesei, punctul culminant fiind atins odata cu momentul in care Fratele cedeaza si hotaraste sa-i spuna Ei adevarul: ca il iubeste pe El si ca de un an de zile cei doi ii planifica moartea.

Ca un simbol al unei viitoare nunti, al Ei cu moartea, personajul principal se schimba in rochie de mireasa si isi accepta destinul, motivata fiind de dragostea pe care i-o poarta sotului, de pura dorinta de a-I vedea fericiti pe "cei doi barbati ai vietii ei".